Osteoporoza: boala tăcută care fragilizează oasele — cum o previi și cum o tratezi
Osteoporoza este adesea numită „boala tăcută” pentru că evoluează fără simptome ani de zile, până când o fractură — uneori produsă de un traumatism minor — dezvăluie fragilitatea osoasă. În România, se estimează că peste 800.000 de persoane suferă de osteoporoză, marea majoritate femei după menopauză, dar și bărbați cu vârsta peste 70 de ani.
De ce se fragilizează oasele
Osul este un țesut viu, aflat în permanentă remodelare: celulele osteoclaste îl resorbesc, iar celulele osteoblaste formează os nou. La tineri, formarea depășește resorbția, masa osoasă crește. Începând cu jurul vârstei de 35 de ani, balanța se inversează treptat. La femei, menopauza accelerează dramatic pierderea osoasă din cauza scăderii estrogenilor, care au un rol protector asupra osului.
Factori de risc suplimentari includ: fumatul, consumul excesiv de alcool, sedentarismul, deficiența de calciu și vitamina D, corticoterapia de lungă durată, hipertiroidismul și istoricul familial de osteoporoză.
Diagnosticul: densitometria osoasă (DXA)
Osteoporoza se diagnostichează prin densitometrie osoasă (DXA), o investigație neinvazivă care măsoară densitatea minerală a osului la nivelul coloanei lombare și al șoldului. Rezultatul se exprimă ca scor T: între -1 și -2,5 înseamnă osteopenie (precursorul osteoporozei), sub -2,5 confirmă osteoporoza.
Investigația este recomandată tuturor femeilor după 65 de ani și femeilor în postmenopauză cu factori de risc, precum și bărbaților peste 70 de ani sau celor cu factori de risc semnificativi.
Prevenția începe din tinerețe
Masa osoasă maximă se atinge în jurul vârstei de 25-30 de ani. Cu cât această masă este mai mare, cu atât rezerva osoasă pentru deceniile următoare este mai generoasă. Aportul adecvat de calciu (1000-1200 mg/zi din alimentație sau suplimente), expunerea la soare pentru sinteza vitaminei D și activitatea fizică cu impact — mers pe jos, alergare, antrenament cu greutăți — sunt esențiale în construirea și menținerea masei osoase.
Tratamentul osteoporozei diagnosticate
Tratamentul farmacologic al osteoporozei include bifosfonații (alendronat, zoledronat), care reduc activitatea osteoclastelor și scad riscul de fractură cu 40-70%, și alte clase de medicamente precum denosumab sau teriparatidă pentru cazurile severe. Tratamentul se asociază întotdeauna cu suplimentare de calciu și vitamina D și cu măsuri de prevenire a căderilor — iluminat adecvat, bare de sprijin în baie, eliminarea covoarelor alunecoase.
O fractură de șold la vârstnic are consecințe grave: mortalitate ridicată în primul an, pierderea independenței, instituționalizare. Prevenția osteoporozei este, în cel mai adevărat sens, o investiție în calitatea vieții la vârstă înaintată.