Legăturile dintre ”un pui de somn” și demență ar putea fi mai profunde decât realizăm, potrivit unui studiu recent
A adormi în fotoliu în mijlocul după-amiezii este una dintre plăcerile simple ale vieții. Însă, în funcție de cât de des se întâmplă acest lucru, acel pui de somn din timpul zilei ar putea fi un semn de avertizare privind deteriorarea sănătății cognitive, sugerează un studiu recent, în care cercetătorii au descoperit că persoanele în vârstă care dormeau frecvent în timpul zilei aveau o probabilitate semnificativ mai mare de a dezvolta demență în următorul deceniu, comparativ cu persoanele care dormeau rar sau deloc în timpul zilei.
Rezultatele, publicate în The Journals of Gerontology, Series A: Biological Sciences and Medical Sciences, nu înseamnă că somnul de după-amiază determină declinul cognitiv, dar identifică acest obicei ca un factor de risc pentru demență căruia ar trebui să îi acordăm mai multă atenție.
„Somnul de după-amiază mai frecvent ar putea fi un indicator al schimbărilor la nivelul creierului, mai degrabă decât o cauză a schimbărilor cerebrale care duc la demență”, afirmă psihologul și cercetătorul în domeniul somnului Adam Spira de la Universitatea Johns Hopkins din SUA.
În cadrul studiului lor, Spira și colegii săi au analizat date din Studiul național privind sănătatea și tendințele de îmbătrânire (NHATS), un studiu longitudinal realizat pe beneficiarii programului Medicare din SUA cu vârsta de 65 de ani și peste.
Echipa a examinat datele a 995 de participanți la NHATS, care au răspuns cu toții la întrebări privind obiceiurile lor de somn de după-amiază în cadrul cercetării și dintre care niciunul nu prezenta demență probabilă sau posibilă la începutul studiului.
Pe parcursul unei perioade mediane de urmărire de cinci ani, 417 (41,9%) dintre participanți au fost clasificați ca având o formă de demență posibilă sau probabilă de la începutul studiului.
După ajustarea datelor pentru o serie de potențiali factori de confuzie – inclusiv vârsta, sexul, rasa/etnia, nivelul de educație, statutul de fumător, indicele de masă corporală și diverse afecțiuni medicale și factori legați de somn – cercetătorii au constatat că persoanele care dormeau frecvent în timpul zilei prezentau cel mai mare risc de a dezvolta această afecțiune, comparativ cu cele care dormeau rar în timpul zilei și cu cele care nu dormeau deloc în timpul zilei.
Persoanele care dormeau frecvent în timpul zilei – adică cele care au declarat că dormeau în fiecare zi sau în majoritatea zilelor – prezentau o rată a demenței cu 48% mai mare decât persoanele care nu dormeau niciodată sau dormeau foarte rar în timpul zilei.
Somnul neintenționat în timpul zilei a fost, de asemenea, asociat cu un risc mai mare de demență (o rată cu 39% mai mare decât în cazul celor care nu dormeau deloc în timpul zilei).
Durata somnului de prânz a reprezentat, de asemenea, un factor, persoanele care dormeau 30 de minute sau mai puțin prezentând o rată a demenței cu 40% mai mare decât cele care nu dormeau deloc în perioada studiului.
Cercetătorii au constatat că somnul de prânz frecvent, neintenționat și de durată mai scurtă (30 de minute sau mai puțin) a fost, de asemenea, asociat cu riscuri mai mari de a dezvolta tulburări de memorie în timpul perioadei de urmărire.
Este de remarcat faptul că cercetătorii au identificat, de asemenea, semne ale unui risc crescut de demență asociat cu somnul de prânz sporadic, cu somnul de prânz intenționat și cu somnul de prânz cu o durată de 30 de minute sau mai mult, însă efectele nu au fost semnificative din punct de vedere statistic după ajustarea din analiza finală.
Alte studii au explorat anterior relația dintre somnul de prânz și sănătatea cognitivă la persoanele în vârstă, dar rezultatele au fost mixte, unele studii arătând semne de riscuri cognitive crescute asociate cu somnul de prânz, iar altele găsind puține dovezi ale unei legături.
Datorită naturii observaționale a noului studiu, concluziile nu pot fi interpretate ca dovezi că somnurile de prânz frecvente, neintenționate sau scurte provoacă demența, iar cercetătorii recunosc că legăturile pe care le-au descoperit sunt complexe.
„La fel ca în cazul tulburărilor de somn, asocierea dintre somnul de prânz și demență poate fi bidirecțională”, scriu aceștia în articolul lor, „astfel încât schimbările neurologice care afectează negativ funcția cognitivă pot duce, de asemenea, la creșterea frecvenței somnului de prânz.”
Cu alte cuvinte, dacă persoanele în vârstă încep să doarmă mult în timpul zilei, acest lucru ar putea fi un semn al deteriorării sănătății creierului – dar această deteriorare a sănătății creierului ar putea, de asemenea, să le provoace somnolență, determinându-le să ațipească în timpul orelor de veghe.
Un alt factor care complică lucrurile este faptul că somnul de zi poate fi un mecanism compensator, care compensează tulburările de somn din timpul nopții. Dar, la fel cum odihna insuficientă din timpul nopții ar putea induce somnul de recuperare în timpul zilei, la fel și somnul de zi ar putea perturba somnul nocturn.
În cadrul studiului, cercetătorii au ținut cont de acest aspect prin ajustarea rezultatelor în funcție de alți factori legați de somn (durata somnului nocturn, somnolența diurnă și riscul de apnee în somn), iar rezultatele sugerează că somnul de prânz frecvent, somnul de prânz neintenționat și somnul de prânz cu o durată de 30 de minute sau mai puțin rămân asociate în mod semnificativ cu un risc crescut de demență, chiar și după luarea în considerare a acestor alte caracteristici ale somnului.
Cercetătorii solicită ca studiile viitoare să „deslușească” posibila bidirecționalitate a asocierii dintre somnul de prânz și demență pe care au demonstrat-o aici.
Deși nu înțelegem pe deplin natura acestei legături, speranța este că noile cercetări ar putea rezolva această enigmă, ceea ce ar putea duce la noi modalități de combatere a demenței, o boală care devine tot mai ”agresivă”.
„Somnul de zi ar putea fi un alt factor de risc modificabil care să fie vizat în rândul persoanelor în vârstă pentru prevenirea primară a demenței, dacă este susținut de dovezi cauzale suplimentare”, scriu cercetătorii.
„Chiar dacă această asociere nu este cauzală, somnul de după-amiază poate fi un marker util al riscului viitor de demență, care să ghideze studiile ulterioare de prevenire în rândul populațiilor cu risc ridicat.”
Rezultatele sunt publicate în The Journals of Gerontology, Series A: Biological Sciences and Medical Sciences.
